Alta zi...

Si te trezesti singura in casa in patul gol,si zici:Oh..bagami-as piciorul!O alta zi fara EL...

Ai fost, esti, vei fi totul pentru mine, chiar daca pare imposibil eu tot o sa te iubesc enorm…♥

Pentru o clipa copil!

Vreau sa fiu din nou copill..Sa ma joc cu bucurie,sa ma bucur de nota 10,si sa plang pentru notele mici pe care le luam.Ca să pot să visez mereu la lucruri ce nu e obligatoriu să se întâmple. Ca să mă minunez de absolut tot şi de nimic. De tot ce e mare, dar şi de tot ce e infinit de mic. Pentru mine întreaga lume se afla şi în pietricelele cu puteri magice, şi în stropii de ploaie şi în băltoaca în care săream cu pantofii cei noi. Cât de mult am pierdut, atunci când am devenit adulţi? Nu am putea oare regăsi măcar o părticică din acel trecut? Vă spun eu. Este posibil. Şi este uşor. Copilul din noi nu dispare niciodată. Nu trebuie decât să îl lăsăm să iasă la iveală.

Am inceput sa ma gandesc mai mult la asta citind:  ”Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler”

”- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp… i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…..iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi    pierd sanatatea pentru a face bani……iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc…..si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit;  sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.”

I hate that i love you!

Mi-e dor de tine! Azi mi-am amintit de tine dupa numai 2 zile de pauza, de ce inca ma mai doare amintirea ta? Prostii... n-am timp de asa ceva, n-am timp sa sufar si nu-mi permit sa sufar dupa tine, esti deja pierdut... . Si totusi... mai ramane speranta, speranta ca si tu te gandesti la mine in acest moment. Esti secret aici, ramai doar Tu, un om simplu de care m-am atasat... .

Oare voi reusi sa te uit?Nici daca as vrea,nu am sa pot!Vei ramane mereu suffletul meu,acelasi TU pe care il voi iubi mereu!:[

Miss yu so much...

Jurnalul unui copil nenascut (:

5 octombrie -Astăzi a început prima mea zi de viaţă.Părinții mei încă nu ştiu, dar eu deja exist. Si voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. Deja este stabilit aproape totul, chiar şi faptul că voi iubi florile.
19 octombrie -Unii susţin că eu nu sunt încă o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală, tot aşa cum o firimitură de pâine este totuşi pâine adevărată. Mama există. La fel şi eu.
23 octombrie -Acum tocmai a început să mi se deschidă gurița. Gândiți-vă, peste aproximativ un an de zile voi rade, iar mai târziu voi vorbi. Ştiu care va fi primul cuvânt pe care-l voi rosti: MAMA.
25 octombrie- Azi a început să-mi bată inima de una singura. De acum încolo ea va bate incetişor pentru tot restul vieții, fără ca vreodată sa se oprească pentru a se odihni! Iar după mulți ani va obosi. Se va opri şi după aceea voi muri.
2 noiembrie - Cresc câte puțin în fiecare zi. Încep sa mi se formeze mâinile şi picioarele. Dar trebuie sa mai aștept mult timp pana când aceste piciorușe ma vor înălța spre braţele mamei si pana când vor putea culege flori si îl vor putea îmbrățișa pe tata.
12 noiembrie - La mâini încep sa mi se formeze degețelele. Asa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mângâia parul mamei.
20 noiembrie - Abia astăzi doctorul i-a spus mamei ca eu exist aici, sub inima ei. Oh, cât de fericită trebuie sa fie! Ești fericită, mami?
25 noiembrie - Mami si tati probabil ca se gândesc ce nume sa-mi pună. Dar ei nici măcar nu știu sa sunt fetita. Vreau sa ma cheme Cati. Doar sunt mare deja.
10 decembrie - Îmi creşte parul. Este moale, strălucitor si mătăsos. Mă întreb cum este oare parul mamei?
3 decembrie - Acum aproape ca pot sa vad. În jurul meu este întuneric. Când mami mă va scoate în lume, în jur vor fi pretutindeni soare si flori. Dar, mai mult decît orice vreau s-o vad pe mami. Cum arăți, mami?
24 decembrie - Oare mami aude ticăitul inimii mele? Unii copii vin pe lume puțin bolnavi. Inima mea însă este puternică si sănătoasă. Bate într-una: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetiţă sănătoasă!
28 decembrie - Astăzi mama mea m-a ucis.

\t>

A fost..

Sii...a fost frumos cat a durat.

Atat!

De ce ? 8-|.

De ce urăsc doar eu dragostea ?! De ce ... ? Pur și simplu m-am săturat ! M-am săturat de acei oameni prefăcuți care spun : „Uită-te'n ochii mei și o să vezi ce simt ! ” sau „ Te iubesc ! ” ... Hai jet . :|. Sincer , mie îmi par a fi numai minciuni . De ce ?! Pentru că asta de dovedesc a fi ! Și persoana iubită nu merită dragostea ta pe atât pe cât i-o dai tu ! De ce ? ... De ce trebuie să spui la fiecare minut : „ Dar vreau să fi lângă mine ... Te iubesc . ” ... Lol ..
Este urât ... erau momente frumoase când dragostea era principalul lucru în concepția vieții mele ! Se întâmplă multe între voi , dai speranțe și apoi pleci .De ce ? . Dai speranțe ! Crede tot ce spui ! Și după o săptămână un mozaic de lacrimi îți acoperă chipul de copil inocent ! :-j. ..Pur și simplu ... Nu cred în dragoste ! PUNCT. :-j.

:)

Niciodata .
Niciodata nu am putut sa suport acest emoticon : :)
De ce ... ?
Pun acest emoticon numai cand incerc sa`mi ascund tristetea ,
sa ascund ceva !
Pun acest emoticon numai cand sunt prea nervoasa
si incerc sa ma calmez !
Pun acest emoticon cand vorbesc cu el . Da , cu monstrul .
Nu stiu . Nu pot sa`l suport . Hai is ok daca`l pun p`asta : =D . Dar nu ' :] ' x_x.
Si nu stiu . sincer m`am saturat de oamenii care`mi pun semnul ' :) ' .
Par oameni falsi , oameni ce incearca sa`mi ascunda ceva ,
si oameni care parca vor sa scape de mine .
NU SUPORT SEMNUL =] SAU OAMENII CARE-L FOLOSESC . 

Despartire!:)

Vineri..o zi ca toate celelalte zile..aceleasi kkturi,aceleasi certuri si aceleasi prostii.Si acelasi EL,inidiferent,comportament de copil...si aceleasi minciuni pe care le spunea de fiecare data.Nu sunt perfecta,nici nu vreau...si nu ma schimb pentru nimeni.Dar asa baiat...sincer,nu am vazut pana acum.Frate,cum sa fii asa penibil?:|.Cum poti sa inseli o faata fara pic de rusine?Chiar atat de tampit sa fii?:)).Nu-mi place sa ma joc cu sentimentele nimanui,insa chiar cred ca am ajus la concluzia ca...BAIETII SUNT NISTE CRETINI!

Ne-am despartit,fiecare am luat-o pe drumuri diferite...nu va mai exista cuvantul NOI,ci EU si EL.Atat.Doua luni se vor uita..nu este chiar asa de greu cum pare:)).Asta a fost..asa ne-a fost scris:))...el sa continue cu fetele lui,iar eu..?Voi gasi un baiat care sa ma iubeasca ,sa il iubesc la fel de mult,sa ne respectam,si mai presus de toate,sa nu minta si sa fie ipocrit:-j.Atat imi mai dorescc...De el depinde cum vor urma lucrurilee...

Parte din mine...

Orice mi-ar face,il iert.Nu ma pot impotrivii inimii.Il iubesc oricat mi-ar gresi,insa asta nu inseamna ca ii accept orice.Totul are o limita,frate.Cand sunt suparata tare stie sa ma aline,iar alteori ma supara mai mult ddecat sunt.Si cu toate defectele si calitatile Lui,si in ciua tuturor vorbelor pe care le scot unii/unele,sper sa se simta,il iubesc si acest lucrul nu se va schimba niciodata.M'ai iertat la o saptamana dupa ce ne'am combinat c'am facut o prostie care nu era de iertat ,Pentru puterea de'a iubii dupa tot ce s'antamplat ,Chïar daca dupa o luna greseala.. s'a repetat…

Leapsa 8->

1. Care ar fi reacţia ta dacă te-ar înşela partenerul?
Hmm :-?. DACA as afla de la el,i-as spune:Ok,din momentul acesta ptr mine esti un nimeni.Daca as afla de la altcineva,l-as mai lasa cateva zile asa,si i-o intorc cu aceeasi moneda:x
2. Dacă ai un vis care ţi-ai dori să devină realitate, care ar fi acela?
aaa:-?, nu stiu! a, sau da! Sa traiasca mama mult timp de acum incolo:x.
3. Pe cine ai vrea să snopeşti în bătaie?
pfoaaai!
4. Ce ai face cu un miliard de dolari?
O parte din iei i-as dona ,si restul..mai vedem:))
5. Prietenul tău cel mai bun va rămâne întotdeauna prietenul tău cel mai bun?
prietenul meu cel mai bun nu mai e prietenul meu cel mai bun.
da' in general cred ca da!
6. Ai fost vreodată îndrăgostit de două persoane deodată?
din nefericire...
7. Cât ai aştepta pe cineva pe care iubeşti cu adevărat?
Nu cred ca mult timp:)
8. Ce suge viaţa din tine?
ia stai asa! viata suge?!
9. Ai da totul într-o relaţie?
nu cred ca se merita
10. Ai ierta şi ai trece peste ceva, oricât de oribil ar fi acel lucru?
da, de cele mai multe ori...
11. Preferi să fii singură sau într-o relaţie?
Nu:)

Principalele mele trasaturi: incapatanata cat incape, sacaitoare , vorbareata, timida si asaaa mai departe.

Calitatile pe care doresc sa le intalnesc la un baiat: oho, la greu! :))In pricipal sa nu fie infidel:x.



Ce urasc cel mai mult: minciuna, minciuna si.. minciuna! :))

DESPRE BLOG

1. Cand ai inceput sa scrii online?
aaa.. :-? nu de mult

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?
Doar asa imi pot exprima sentimentele..

3. Cum reactionezi la comentarii negative?
'' ok! ''

4. Care a fost ideea iniatiala de la care ai pornit?
aa.EL:-?


5. Cum te-a schimbat pe tine blogul?
aam.. , mi-am dat seama ca nu tot universul se invarte in centrul a ceva, sau cazul meu, al ''cuiva!''

6. Ce asteptari ai in viitor de la blogul tau?
nu stiu, sa fie poate mai popular :-??

Pentru cine se simte;)

Nu pot să cred că mi-ai făcut asta. .Sa mor eu de te credeam in stare.Puteam sa jur ca nu ai sa poti face asta vreodata,cel putin ..asa de devreme:-j.Si uite ca ai fost in stare de un asemenea gest.Și nu scriu asta ca să mă plâng în speranța că vei citi și o să-ți pese .Azi m-am simțit desprinsă de tot.. S-au întâmplat atat de multe lucruri.... și totuși nimic. Nu-mi pot imagina cum unii baieti sunt așa.. nepăsători . stai liniștit, nu vreau să-ți cer nimic. Am vrut vreodată?Poate,dar daca iti spuneam,ce rost avea?Te-ai gândit vreodată la asta? La ce-mi doresc? La mine? Nu-i nimic, o să te gândești. Dar va fi prea târziu.:)

P.S.Nu este ptr cineva anume:p

ITI MULTUMESC!

Iti multumesc pentru tot... Iti multumesc ca mi-ai dat macar iluzia ca ma iubesti. Iti multumesc ca ma strangeai tare in brate, in zilele reci de iarna. Ma coplesea parfumul tau, si mi-e dor de el. Iti multumesc pentru zilele in care ma conduceai pana acasa, si pentru ca ma asteptai mereu, adorabil, cumplit de adorabil, in fata liceului. Cu fata plouata, cu parul ciufulit, pe care te chinuiai stangaci sa-l aranjezi, si adoram emotia ta evidenta pe care ti-o producea prezenta mea. Iti multumesc ca ma tineai sa nu cad, si pentru grija ta sa trec strada teafara. Iti multumesc pentru lalele. N-am sa uit ziua aceea.... cum te indreptai, stangaci, spre mine, cu ele in mana. Iarta-ma ca n-am stiut sa le primesc cum trebuie, ca n-am stiut sa ma comport in acea situatie, iarta-mi stangacia, dar nu eram obisnuita cu astfel de lucruri. Am fost tare fericitaa si mandra...toate fetele ce ma priveau, ma maguleau. Erai al meu, si eram a ta. Iti multumesc pentru zambetul acela al tau de copil si pentru cuvintele tale ce ma inmuiau pur si simplu. Iti multumesc pentru ziua aceea in care mi-ai spus ca-s mai frumoasa ca oricand. Stii de ce m-am bucurat atat ? In ziua aceea, ironic, de dimineata, mi-a trecut prin cap cum ar fi sa-mi zici asta.. .Imi treceau ganduri dezordonate si fara noima prin cap, ca orice om. Si ai facut-o. Poate ca era o legatura speciala intre noi, o comunicare telepatica, spirituala, dincolo de materie, fizic, de ce se vede... Sau poate c-a fost o simpla coincidenta. Iti multumesc ca-ti lasai orgoliul si ca te intorceai la mine de fiecare data cand eram rea si certareata. Aveam nevoie de asta. Si te iubeam mai mult... Iti multumesc ca m-ai facut fericita. Iti multumesc pentru tot. 

 SI TE IERT..

Te iert pentru racirea ta brusca si pentru acea zi, cumplita zi, in care mi-ai dat drumul la mana. Doar daca treci prin asta, realizezi ce scriu. N-am mai plans niciodata cat am plans atunci. Cand mi-ai spus, [desi stiam in sinea mea ca asta ai sa spui, si ca de data asta nu mai e o gluma, ca de fiecare data], am amutit. Am inceput sa tremur si sa plang in hohote. Scriam tema la romana si-mi tremurau mainile, si scrisul.A fost cumplit, cumplit...nu pot descrie in cuvinte. E dincolo de cuvinte si de mintea umana. n-ai cum sa stii daca nu simti. Din acea zi, toate au fost la fel, pana acum. Te iert pentru neincrederea ta in mine. Te iert pentru superficialitatea ta de copil, ce nu stia sa iubeasca. Te iert pentru glumele tale proaste ce ma dureau. Te iert pentru cum ma faceai sa ma simt mereu vinovata. Te iert pentru instrainarea ta din senin si pentru felul in care te-ai purtat dupa despartire. Nu era de ajuns ca m-ai lasat ? Iti iert cuvintele acelea triste, dureroase, cumplite...indiferenta si ironia ta rau voitoare. Te iert pentru ca n-ai stiut sa te desparti de mine, pentru ca m-ai lasat dupa ce ne impacasem, cand muream de dorul tau si de sete de tine. Te iert pentru ca n-am putut ramane prieteni. Te iert pentru felul in care m-ai facut sa ma simt. Poate ca fara sa-ti dai seama, te-ai razbunat cumplit pe mine, inconstient. Poate ca subconstientul tau lucra la prabusirea mea. Te iert ca n-ai stiut sa ma iubesti. Sau n-ai putut. Te iert ca n-ai venit la intalnire, cand doream atat de mult sa te regasesc si sa te uit... Stii cum eram ? Cu fata plouata, plansa, ridicola...si atat de singura... Am mers in parc, m-am plimbat fara sens. Am stat pe malul lacului intr-un loc unde am stat odinioara, si aruncan cu pietre in el, sau cu ce apucam. Nu mai vroiam sa ma gandesc. Vroiam sa fug de gandul ca am fost sa te vad si n-ai venit...poate doar visam. poate incurcasem ora.poate poate... Se intorceau priviri dupa mine...curioase, admiratoare sau dispretuitoare. Poate ca oamenii tristi emana ceva anume... Ma aranjasem toata ziua pentru tine. Remarci, priviri, nu ma mai flata si atingea nimic. As fi vrut sa ma agat de primul strain ce-mi iesea in cale si sa ma stranga in brate tare. Un baiat m-a intrebat daca sunt trista. Ce era sa-i raspund ? Te iert pentru golul lasat. ....

SI IARTA-MA..

Iarta-ma pentru ciudateniile mele si nevoia mea de a fi rea. Simteam nevoia sa fiu rea. sa ma doresti mai mult...Sa-mi dovedesti. Iarta-mi firea mea complicata. Asta eram si nu puteam sa-ti dau altceva decat mine, nu puteam sa-ti dau mai mult decat aveam. Iarta-ma ca n-am stiut sa-ti zic "te iubesc" cum trebuie. Iti spuneam " si eu" deobicei. Dar te iubeam... Daca o persoana nu-ti arata ca te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Iarta-ma ca n-am stiut sa ma port. Ca n-am stiut sa-ti arat cat te iubesc. Poate ca ti-am aratat dupa, prea tarziu... Iarta-ma pentru acea zi cand am plecat de brat cu baietelul acela...Ce ridicol ! Dar te doream.... Prostut ce erai. Iti faceam in ciuda. Eram furioasa pe dragoste si pe tine. Fugeam de voi. Imi era frica sa nu ma indragostesc si sa te pierd. Nu stii cat m-a durut sa-ti vad ochii aceea tristi si mutrisoara aia a ta necajita si umila. Tipasem pentru prima data la tine. Nu stii cat m-a durut. Ma torturam pe mine insami. Iarta-mi zilele cand eram o pacoste si te faceam de ras pe strada. Iarta-ma ca n-o luam pe strazile pe care vroiai tu. Trebuia sa ma impun cumva. Imi era teama sa nu ma domini. Imi era teama te dragostea ce ma coplesea cu fiecare zi ce trecea.. Iarta-mi crizele mele de gelozie si prostesti. Iarta-ma ca te-am plictisit si sufocat dupa despartire. Iarta-mi neputinta de a trece mai departe. Iarta-mi gandurile negre si randurile scrise...patetice, exagerate, dar pline de dragoste ! Te-am facut de ras poate, si m-am facut si pe mine. Dar nu-mi pasa. Lumea a ras. Ai ras si tu. Ce stiti voi ? Nu-mi pasa ! Si stiu ca nu eram atat de importanta ca sa ma barfesti, doar speram sa-ti amintesti cumva de mine. Iarta-ma ca n-am stiut sa te pastrez. Iarta-ma ca am scris atata despre tine..Stiu ca asta m-a departat cel mai mult de tine, dar aici m-am descarcat si mi-am scris mie insami povestea, am retrait-o in scris. Mama mi-a spus sa nu mai scriu, caci iti gadil orgoliul si ca mai sunt baieti. Ca sunt o fata frumoasa si ca nu meriti. Are dreptate. Dar te am prea mult pe constiinta. 

SI ITI PROMIT..

    Iti promit sa nu te mai caut si sa nu mai vreau sa te vad. Macar am sa fug de gandul acesta. Promit sa-mi fac prieteni noi si sa-mi refac viata. Promit sa invat din povestea noastra. Promit sa am grija de mine, dar promite-mi c-ai sa ai si tu grija de tine. Promite-mi c-ai sa fi bine si fericit. Promite-mi ca n-ai sa-i povestesti viitoarei prietene despre mine. Promite-mi sa nu mai stie nimeni de ce a fost. Decat noi doi. ..Nici nu stii.. Cat vroiam o vorba, un gest, un semn, un status... Stateam plangand si razand sadic, cu mainile stranse de-alungul genunchilor, leganandu-ma, asteptand.... Ce asteptam nu stiu...o minune poate. Tresaream auzindu-ti numele sau vazand fereastra de messenger deschizandu-se. Stateam cu rasuflarea taiata. Poate se intampla o minune... Eram fericita cand vorbeam cu tine sau cand macar erai online. Te simteam mai aproape. Ce prostuta, nu ? Vroiam sa intru din nou in lumea ta. Mama imi spunea sa-mi sterg zambetul ala idiot de pe fata. Plangeam apoi..plangeam si parca lacrimile nu se mai terminau. Era culmea autrocontrolului sa nu-ti vorbesc. Cerseam cuvinte. Ce ironie ! Altadata m-ai fi luat tu, mi-ai fi spus cat ma iubesti de mult, te-as fi vazut, te-ai fi rugat de mine sa ne impacam, sa iesim, sa ne iubim.. acum eram doar eu, singura, sperand la o minune. Asteptand un strain ce mi-a fost atat de drag ! ce ma adora odinioara. Un strain. ...Mergeam pe strada cu inima cat un purice, aiurita, cu ochii in fiecare coltisor...uitandu-ma la fiecare trecator, in fiecare multime...Nu erai. Imi imaginam cum ar fi fost sa te vad din tramvai si cum as fi coborat in graba spre tine, prefacandu-ma ca nu te vad, ca merg undeva... si de m-ai fi oprit, as fi avut scuzele bine intiparite in minte: " ma duc in parc, sau la magazinul acela, uite-l !" ...De vedeam un chip familiar ce-ti semana putin, tresaream, aveam impresia ca esti tu...dura doar o clipa. O data, in tramvai, am avut senzatia ca te vad, de departe, pe partea cealalta a strazii, intr-ul coltisor, printre o multime de oameni. Am coborat, uitandu-ma in alta parte, mergand ca si cand n-ai fi fost acolo. Cand am intors capul speriata, sa te vad, nu mai erai. Poate ca nu erai tu. Eram plina de tine si mintea imi juca feste. Orice gand, cuvant, melodie, cifra sau litera, aveau legatura cu tine. Orice mi se parea un semn, un indiciu de descifrat, si ma ducea cu gandul la dragostea mea pierduta... Citeam romane si te vedeam printre personaje. Ne vedeam. Poate ca dragostea asta de tine m-a innebunit, m-a facut sa-mi pierd mintile si viata... Ieri plangeam. Plangeam si vorbeam singura. Imi spuneam ca nu mai am viata. Ca mi-am pierdut viata. Ma durea tot corpul. Durerea se transpusese si fizic. Nu mai puteam sa respir, inima si rasuflarea o luasera razna, haotic...Cum poate oare un om sa-si piarda sufletul ? Din dragoste.. ce ridicol ! Cum am putut sa ingadui sa se intample asa ceva ? Cum am putut sa ma pierd in lacrimi si de mine insami ? M-am trezit. E sufletul meu in aceste cuvinte. E dragostea mea, si sper sa nu-ti bati joc de ea, razand flatat. Dar fa-o daca asta simti. Va ramane si in memoria noastra, pana la sfarsit. Cel putin in a mea, caci in a ta nu mai cred.... Nu-ti mai pasa, si te iert. Te iert. Poate c-ai sa razi sau o sa te lase rece.

Iti multumesc pentru tot,si iarta-ma dak ti-am gresit cu ceva!

Te iubesc! 

 -Pentru ca orice zi cu tine e speciala! 

 -Pentru ca sunt cea mai norocoasa persoana ca te-am cunoscut! 

 -Pentru ca fara tine e greu:-j 

 -Pentru ca mereu voi avea motive sa te iubesc! 

 -Pentru ca stii ca te ador! 

 -Pentru ca esti iubirea mea!

 -Pentru ca esti iubithu meu:o3. 

 -Pentru ca vreau sa te strang in brate! 

 -Pentru ca distanta nu ma poate impiedica sa te iubesc:o3. 

 -Pentru ca si moarta te-as iubi. 

 -Pentru ca ma doare in pl de toti,dar tu esti special!:x. 

 -Pentru ca cu cat esti mai departe,cu atat te iubesc mai mult.

 -Pentru ca esti viatsa mea,ma!Sa zica lumea ce-o vrea!

 -Pentru ca ma accepti asa cum sunt si-mi bagi mintile-n cap de fiecare ata cand gresesc! 

 -Pentru ca esti cel mai iubitor suflet pe care l-am cunoscut in toata viatsa mea! 

 -Pentru ca plang la orice cearta de a noastra. 

 -Pentru ca sunt geloasa si pentru ca imi e frica sa nu te pierd.Nu as putea suporta sa stiu ca nu o sa ne mai vorbim! 

 -Pentru ca esti tot ce-am mai bun in lumea asta! 

 -Pentru ca fara tine as muri:o3. 

 -Pentru ca esti o parte din mine si voi lua amintirea ta si-n mormant! 

 Intelege ca te iubesc!

Nepasare...

Dar pana sa inchizi ochii te mai gandesti putin la el .
O lacrima iti ajunge pe obraz dar fara tel .

O daa!:)).Astazi am cantat:-".A fost o zi frumoasa...cu exceptia faptului ca am avut o stare nasoala..:-j.Ca de obicei.In rest a fostul totul ok!>;d <

Mult prea devreme...

Îmi amintesc cu mare drag de puținele clipe petrecute alături de tatăl meu, clipe care mi-au rămas întipărite în minte.Atunci când se deschidea ușa, știam că a sosit persoana cea mai dragă mie, tata. Era singurul pe care îl așteptam cu toată nerăbdarea posibilă, pentru faptul că mă răsfăța într-un mod aparte, cum numai el știa.Toate acestea au durat mai puțin decât mi-aș fi închipuit. Într-o zi neobișnuită de februarie, încă de dimineață eram mai agitată decât de obicei, având o presimțire. Pe la ora prânzului, când ar fi trebuit să mâncăm împreună toată familia, zâmbetul a dispărut brusc, fiind înlocuit de lacrimi amare, care îmi aduceau o suferință de nedescris. Aflasem că tatăl meu decedase.. Nu înțelegeam nimic din tot ceea ce se întâmpla. Știam doar că nu mai este. În momentele respective a apărut prima mea dorință, aceea de a-l revedea în ușă, vesel și optimist. Din păcate, dorința avea să nu se îndeplinească niciodată, deși îmi doream, sperând că va veni din nou, dar degeaba. Încă se ascunde printre miliardele de stele, privindu-mă. Am impresia că anii petrecuți alături de el au trecut extrem de repede, nebucurându-mă cât ar fi trebuit să o fac. O odată cu plecarea lui, timpul parcă s-a oprit. M-a făcut să-mi dau seama că adevăratele valori sunt acelea pe care le descoperim după ce nu le mai avem. . Mai mult decât atât, am învățat să apreciez asemănarea evidentă dintre tatăl meu și mine: plăcerea de a compune, de a-i face fericiți pe cei din jur, de a transforma urâtul în frumos, lacrimile în zâmbet și visele în realitate. Așadar, în spatele unei dorințe nerealizabile, se ascund amintiri frumoase, care odată cu asfințitul soarelui și răsăritul lui în următoarea zi, devin tot mai valoroase. Nu trebuie așteptată la infinit îndeplinirea unei dorințe, ci fiecare dintre noi trebuie să îi dea viață, pentru a se bucura de ea.

Imi lipseste vocea lui..

Nu lipseste decat telefonul.. si vocea de la capatul lui. Ma simt singura, nevoita sa ma obisnuiesc cu altceva... Sunt dependenta de acea voce.

Ceva foarte trist...

Boy:Iubito,trebuie sa vorbim .
Girl: Ricardo,ce vrei sa spui?
Boy: Ceva a intervenit !
Girl: Ce?Ce s-a intamplat?E de rau?
Boy: Nu vreau sa te ranesc iubito!
Girl: *se gandeste* Oh doamne, sper ca nu se desparte de mine, il iubesc asa mult...
Boy: Iubito ma asculti?
Girl: Da ce e asa de important?
Boy: Nu sunt sigur daca sa iti spun…
Girl: Pai, deja ai adus vorba, deci te rog spune-mi
Boy: Plec…
Girl: Iubitule ,ce vrei sa spui?
Boy: Nu,nu la ce te gandesti tu.Ma mut,departe…
Girl: De ce? Toata familia ta locuieshte aici.
Boy: Pai…tata ma trimite departe,la scoala.
Girl: Nu pot sa cred
[Tatal ridica receptorul ,intrerupe discutia si striga furios Erica!,ce ti-am zis eu sa nu mai vorbesti cu baietii. Inchide telefonul .]
Boy: Wow,se pare ca tatal tau e foarte suparat!
Girl: Stii cum face,dar oricum, nu vreau sa pleci
Boy: ai vrea sa fugi cu mine?
Girl: Iubitule, stii ca as vrea, as face orice pentru tine,dar nu pot…Nu stii ce s’ar intampla daca as face’o.Tata m’ar omori!
Boy: * e OK* …Inteleg,cred…
Gril: *se gandeste* Nu pot sa cred ce ni se intampla
Boy: Trebuie sa ti dau ceva asta seara, pentru ca am sa plec maine dimineata, zborul 1-80, asa ca trebuie sa te vad acum.
Girl :Ok,o sa ma furisez afara si ne intalnim in parc
Boy: Ok ne intalnim acolo in 20 de min.
[Se intalnesc undeva langa parc,se imbratiseaza,iar el ii da un biletel]
Boy: Uite,asta e pentru tine.Trebuie sa plec.
Girl: *suparata incepe sa planga*
Boy: Iubito nu plange , stii ca te iubesc enorm…dar trebuie sa plec.
Girl: Ok (pleaca mai departe)
[ajung amndoi acasa. Erica citeste biletelul primit]
It says…
" Erica,
Cred ca deja tu stii ca plec, stiu ca ar fi mai bine daca ti-as scrie si ti-as pune adevarul despre cat de mult tin la tine. Adevarul este ca, nu te-am iubit niciodata, te’am urat atat de mult, nu insemni nimic pentru mine si asta sa nu o uiti niciodata. Nu am tinut niciodata la tine, si nu am vrut niciodata sa vb cu tine sau sa fiu in preajma ta. Nici nu iti poti imagina cat de mult te urasc. Acum ca plec stiam ca va fi mai bine daca ti-as spune ca te urasc. Niciodata nu ai facut ce trebuia si niciodata nu ai fost unde trebuia. Nu credeam ca o sa pot sa urasc pe cineva atat de mult. Nu vreau sa te mai vad deloc in toata viata mea, si niciodata nu o sa’mi mai fie dor de sarutarile tale, nu vreau sa mai facem asta niciodata. Nu-ti voi duce lipsa si asta ti-o promit. Nu ai avut niciodata dragostea mea si vreau sa-ti amintesti asta Sa pastrezi biletul asta pentru.ca va fi ultimul lucru pe care il vei avea de la mine.Fuck,te urasc atat de mult. Goodbye…
[Erica incepe sa planga, arunca hartia din mana, si plange ore in sir]
…a trecut o zi, e trista si se simte singura…apoi primeste un telefon.
Friend: Cum te simti?
Girl: Nu pot sa cred ce s’a intamplat.credem ca ma iubeste
Friend: Oh, am uitat.Ricardo mi’a lasat un mesaj acum cateva zile.Mi’a zis sa-ti spun sa te uiti in geaca de ceva…
Girl: Ummm.ok.
[gaseste o bucata de hartie in jacheta pe care scria:
"Iubito sper ca vei gasi asta inainte sa’mi citestibiletelul. Credeam ca poate tatal tau va gasi biletul si’l va citi asa ca am schimbat cateva cuvinte
te urasc=te iubesc
niciodata=tot timpul
nu voi=voi
….Sper ca nu ai luat in serios pentru ca te iubesc din tot sufletul, si mi-a fost asa de greu sa renunt la tine…de aia am vrut sa fugi cu mine…
-Ricardo"]
Girl: Oh my God!Este un biletel.Ricardo chiar ma iubeste! Cred ca mi’a strecurat biletelul in timp ce m-a imbratisat! Nu pot sa cred cat de proasta am fost!
Friend: okay trebuie sa inchid…Suna-ma mai tarziu
Girl: *bucuroasa* okay, bye,astept sa ma sune iubitul meu.
….Erica da drumul la tv…
[stiri:"Un avion s-a prabusit. Peste 47 de tineri au decedat. Deocamdata mai cautam supravietzuitori… este o tragedie pe care nu o vom uita, acest zbor era cel 1-80 si ii transporta pe tineri la scoala"]
[Fata stinge televizorul .3 zile mai tarziu ,se sinucide, din cauza faptului ca Ricardo murise si ea numai avea pentru ce sa traiasca…]

….dupa o zi de la tragedie a sunat telefonul.Nimeni nu a raspuns. Era Ricardo,sunase sa lase un mesaj : "Sunt Ricardo,presupun ca nu esti acasa, dar te-am sunat sa-ti spun ca traiesc, am pierdut zborul pentru ca am vrut sa te mai vad inca o data. Sper ca nu esti ingrijorata .I love you!

...

Pur si simpluuu m-am saturatt de tottt!:(..Si nu inseamna ca nu plang daca nu am obrajii uzi...Deci vreau sa fie tootul perfect...sa numai existe suferinta,nici gelozie,nici nimic:(!Doar dragoste!.Doresc..Zile mai bune...nimic mai mult:(.