Ajung acasa. Toate bune si frumoase pana cand .. se apropie seara . Si aflu ca trebuie sa plec 3 saptamani la munte . Lol. Amutisem pur si simplu . Intradevar , suna bine  ca nah , e vacanta  si am tot dreptul sa ma distrez . Dar , cu el cum ramane? 3 saptamani fara el ? Nu puteam sa cred . M-a sunat pe seara . Am vorbit si i-am spus ca trebuie sa plec . Bineinteles .. l-a inceput i s-a parut a fii mult timp , pentru ca si eu credeam la fel , insa are el felul lui de a se incuraja singur . Imi spunea ca nu este nimic , timpul va trece usor iar el imi jura ca ma va astepta oricat timp va fii nevoie . Ideea ca il am pe el ma mentine in picioare . Cu toate ca si el stia sigur ca nu va trece repede , tot el ma incuraja. Ador acest lucru.. Dar se mintea pe el . Pur si simplu , nu puteam sa accept ideea ca voi sta atat de mult timp fara el . De asemenea, nici el . Nu am avut ce sa fac . Am plecat ... iar pe el ? L-am lasat sa ma astepte asa cum mi-a promis. Am incredere in el ca nu ma va uita . Sunt sigura pe el.