Înca o zi...

Te trezeşti dimineţa . Vrei să te pui la loc în pat să continui să dormi. Ştii lumea aceea perfectă?!  Cea în care poţi îmbrăţişa persoana dragă,E lumea ta perfectă, pentru că nu e reală. Şi îţi doreşti să poţi trăi acolo mereu, să fii în siguranţă mereu. Dar apoi te trezeşti.


Te uiţi la ceas şi tresari atunci când iţi dai seama cât de târziu este. Şi totodată,ai pierdut şi vremea. . Zilele se duc, iar tu devii pe zi ce trece mai ursuz..mai indiferent. Trist ,nu?! Cât de repede poate trece timpul :-j.  Înainte, când  erai copil , îţi plăcea să înveţi să mergi , pentru că mersul era o joacă: cădeai, te juleai puţin, te ridicai şi mergeai mai departe, iar rana dispărea în câteva zile. Atunci mergeai pentru că era ceva atât de nou şi inedit,însă acum nici măcar plăcerea mersului nu a mai rămas.. Mergi pentru că trebuie. :-j.




Cât despre zâmbet, toată lumea e obişnuită cu el. În fiecare dimineaţa zâmbeşti,ca să ascunzi de fapt toate supărările.  E fericită mereu fata asta, toată ziua zâmbeşte. Nu are nici o problemă. Fraţilor , aţi întrebat măcar o singură dată :Auzi , care mai este viaţa ta? Eşti bine? Vă spun eu , nu nu aţi făcut-o- Şi sincer nu are nevoie să o întrebaţi. Te vor întreba de ce. Te vor întreba ce s-a întâmplat şi nu vei ştii ce să le răspunzi. Te vor întreba de ce te simţi rău şi îi vei privi doar, amuţită. Ştii prea bine, dar nu vrei să le spui. Pentru că vor cere detalii, vor vrea explicaţii, vor vrea mai mult şi vrei să eviţi asta, căci ştii că fiecare cuvânt ce-ţi va fi smuls va fi ca o nouă cicatrice, va adânci o veche rană, va tăia din nou şi doare; Aşa că mai bine, îi priveşti şi le zâmbeşti... Doar atât poţi face. 




Ţi-ai pierdut puritatea, ţi-ai pierdut inocenţa atunci când te-ai trezit. Atunci când ţi-ai părăsit lumea perfectă şi ai păşit în realitate.  Stai liniştită, a fost doar un simplu vis.Şi până la urmă, ce cauţi? Ce caută cu toţii? Nu faimă şi bani, nu descoperiri şi plăceri murdare, nu? Cauţi să fii iubită. Cauţi pe cineva căruia să-i pese cu adevărat. Vrei pe cineva care să te întrebe cum te simţi şi să încerce să facă totul mai bine. 




Spune-mi, ai idee cum e să te simţi iubită şi apoi atât de singură, toate acestea la doar o clipă depărtare? Să ţipi fără a ştii dacă te aude cineva? Sau să mergi prin mulţimea de oameni gândindu-te la cineva şi întrebându-te dacă măcar o dată i-ai trecut prin minte?

'